Astăzi am avut o şedinţă mai serioasă în familie plină de reproşuri din partea părinţilor şi a fratelui. Bineînţeles, eu întotdeauna sunt mâţa neagră în casă indiferent de adevăratul vinovat. M-am obişnuit cu rolul acesta şi chiar am început să-l îmbrăţişez cu drag. Dar astăzi am preferat să abandonez locul faptei şi să fuuug cât văd cu ochii. Şi am văzut cu ochii până acasă la prietena  mea dragă, fata cu ursuleţul (ursuleţ care şi acum mai are eticheta agăţată de el, el având vreo 5 luni de viaţă în patul ei)

Nu mai ştiam adresa ei exactă, ultima oară când am dus-o acasă a fost acum vreo 2 ani când ea abia se mutase acolo, iar singurul reper prin care îşi recunoştea blocul era o motocicletă parcată întotdeauna în faţa scării. Doamne fereşte să fi venit vreodata acasă şi să nu fi găsit motocicleta, că intra peste oameni nevinovaţi în apartamente. M-am amuzat copios când mi-a spus atunci: “stau la scara cu motocicleta în faţă”, în jurul nostru fiind numai scări de bloc. Iar astăzi, în drum spre ea mă gândeam la ce scară stă… când… am văzut motocicleta!!!

Trăiască  vecinul cu motocicleta… dar poate si-o mai schimbă şi el. Acum băieţi fugiţi de căutaţi motocicleta, că aceea este scara ei, etajul vi-l zic eu: 5.

Ps: fata cu ursuleţul este autoarea blogului (sau directoarea , aşa se visează cândva)

Guest post: Bibi